REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas. – Din fr. remontoir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
REMONTOÁR s.n. Mecanism de tragere, de întoarcere a arcului unui ceas. [Pron. -toar. / < fr. remontoir].
Sursa: Dicționar de neologisme
REMONTOÁR s. n. mecanism de întoarcere a arcului unui ceas. (< fr. remontoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
remontoár (-toar) s. n., pl. remontoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită remontoar n. mecanism de întors un ceasornic fără cheie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas ornic, fără a se folosi o cheie. – Din fr. remontoir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 