Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele remarcă:

REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REMARCÁ vb. I. tr. A observa, a lua în seamă. ♦ refl. A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remárc. / < fr. remarquer].
Sursa: Dicționar de neologisme

REMARCÁ vb. I. tr. a băga de seamă, a observa, a releva. II. refl. a ieși în evidență, a se distinge. (< fr. remarquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

remarcà v. 1. a observa ceva; 2. a distinge între mai mulți: a fost foarte remarcat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REMÁRCĂ, remarce, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. – Din fr. remarque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

remárcă s. f.,g.-d. art. remárcii; pl. remárci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REMÁRCĂ s.f. Observație; notă, însemnare. [< fr. remarque].
Sursa: Dicționar de neologisme

REMÁRCĂ s. f. observație, comentariu. (< fr. remarque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*remárcă f., pl. e saŭ ărcĭ (fr. remarque. V. marcă). Observațiune, băgare de samă [!]: a face o remarcă. V. notă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

REMÁRCĂ, remarci, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. [Pl. și: remarce] – Din fr. remarque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REMÁRCĂ, remarce, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. – Din fr. remarque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

remárcă s. f.,g.-d. art. remárcii; pl. remárci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REMÁRCĂ s.f. Observație; notă, însemnare. [< fr. remarque].
Sursa: Dicționar de neologisme

REMÁRCĂ s. f. observație, comentariu. (< fr. remarque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*remárcă f., pl. e saŭ ărcĭ (fr. remarque. V. marcă). Observațiune, băgare de samă [!]: a face o remarcă. V. notă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

REMÁRCĂ, remarci, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. [Pl. și: remarce] – Din fr. remarque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)