REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REMAIÁT s. n. remaiere. (< remaia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
remaiát (-iat) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
remaiat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul remaia