RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RELIGIÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la religie; evlavios, pios. // s.m. și f. (Liv.) Călugăr. [Pron. -gi-os. / cf. lat. religiosus, fr. religieux].
Sursa: Dicționar de neologisme
RELIGIÓS, -OÁSĂ adj. referitor la religie; evlavios, pios. (< fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*religiós, -oásă adj. (lat. religiosus). Relativ la regiune: cîntec religios. Pios, evlavios, respectuos față de Dumnezeŭ și de biserică: om religios. Fig. Observator religios al cuvîntuluĭ dat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită religios a. 1. ce ține de religiune: datini religioase; 2. evlavios: om religios; 3. fig. exact, scrupulos: observator religios al legilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)