Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele reincarnare:

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Pr.: re-in-.Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REINCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].
Sursa: Dicționar de neologisme

!reincarnáre/reîncarnáre s. f., g.-d. art. reincarnắrii/reîncarnắrii; pl. reincarnắri/reîncarnắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REÎNCARNÁRE s.f. v. reincarnare.
Sursa: Dicționar de neologisme

reîncarnáre v. reincarnáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

reincarnare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul reincarna

reîncarnare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul reîncarna