Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele regret:

REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REGRÉT s.n. Părere de rău; remușcare. [Pl. -te. / < fr. regret].
Sursa: Dicționar de neologisme

REGRÉT s. n. părere de rău; remușcare, căință. (< fr. regret)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

2) *regrét, a v. tr. (fr. regretter, d. got. greton, isl. grata, engl. greet, a se văĭta). Îmĭ pare răŭ, simt întristare p. ceĭa ce nu maĭ pot avea saŭ p. ceĭa ce am făcut: a regreta moartea unuĭ amic, perderea [!] unor banĭ, o greșală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

1) *regrét n., pl. e (fr. regret). Părere de răŭ, întristare, neplăcere p. o perdere [!]: vĭața e un șir de regrete și de speranțe, a exprima regrete pentru moartea unuĭ amic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

regrét (re-gret) s. n., pl. regréte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

regret n. părere de rău.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

regret - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul regreta

regret - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul regreta