REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REGLEMENTÁR, -Ă adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
REGLEMENTÁR, -Ă adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită reglementar a. privitor la un reglement: legi reglementare; Domniile reglementare, cele ce au fost dirijate de Regulamentul organic (1831—1859).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (înv.) Care este în legătură cu Regulamentul Organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)