REGEALẤC, regealâcuri, s. n. (Turcism înv.) Ragea. – Din regea (= ragea) + suf. -lâc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne regealâc n. rugăminte: prin regealâcul Domniței CAR. [Formațiune analogică din regea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a