Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele refren:

REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec, în general pe aceeași linie melodică. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. (Depr.) Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pr. și: refrenuri] – Din fr. refrain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REFRÉN s.n. Vers (sau grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. ♦ Secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori; frântură de melodie care se repetă într-un cântec. ♦ (Fig.) Frază repetată stereotip. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. réfrain, cf. lat. refringere – a rupe].
Sursa: Dicționar de neologisme

REFRÉN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. 2. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui cântec. ◊ secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori. 3. (fig.) cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. (< fr. refrain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

refrén (refrénuri), s. n. – Cuvînt, vers, strofă care se repetă. – Fr. refrain.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*refrén n., pl. e și urĭ (fr. refrain, alterat din refrait, part. d. vfr. re-fraindre, a frînge. V. frîng). Vers orĭ versurĭ care se repetă după fie-care strofă saŭ după maĭ multe versurĭ. Fig. Vorbă repetată des: „Jos cĭocoiĭ” e refrenu cu care demagogiĭ amăgesc poporu. V. pripeală 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

refren n. 1. vers ce revine la sfârșitul fiecării strofe; 2. fig. vorbă ce se repetă mereu (= fr. refrein).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec, în general pe aceeași linie melodică. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. (Depr.) Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pr. și: refrenuri] – Din fr. refrain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REFRÉN s.n. Vers (sau grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. ♦ Secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori; frântură de melodie care se repetă într-un cântec. ♦ (Fig.) Frază repetată stereotip. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. réfrain, cf. lat. refringere – a rupe].
Sursa: Dicționar de neologisme

REFRÉN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. 2. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui cântec. ◊ secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori. 3. (fig.) cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. (< fr. refrain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

refrén (refrénuri), s. n. – Cuvînt, vers, strofă care se repetă. – Fr. refrain.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*refrén n., pl. e și urĭ (fr. refrain, alterat din refrait, part. d. vfr. re-fraindre, a frînge. V. frîng). Vers orĭ versurĭ care se repetă după fie-care strofă saŭ după maĭ multe versurĭ. Fig. Vorbă repetată des: „Jos cĭocoiĭ” e refrenu cu care demagogiĭ amăgesc poporu. V. pripeală 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

refren n. 1. vers ce revine la sfârșitul fiecării strofe; 2. fig. vorbă ce se repetă mereu (= fr. refrein).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec, în general pe aceeași linie melodică. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. (Depr.) Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pr. și: refrenuri] – Din fr. refrain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REFRÉN s.n. Vers (sau grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. ♦ Secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori; frântură de melodie care se repetă într-un cântec. ♦ (Fig.) Frază repetată stereotip. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. réfrain, cf. lat. refringere – a rupe].
Sursa: Dicționar de neologisme

REFRÉN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. 2. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui cântec. ◊ secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori. 3. (fig.) cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. (< fr. refrain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

refrén (refrénuri), s. n. – Cuvînt, vers, strofă care se repetă. – Fr. refrain.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*refrén n., pl. e și urĭ (fr. refrain, alterat din refrait, part. d. vfr. re-fraindre, a frînge. V. frîng). Vers orĭ versurĭ care se repetă după fie-care strofă saŭ după maĭ multe versurĭ. Fig. Vorbă repetată des: „Jos cĭocoiĭ” e refrenu cu care demagogiĭ amăgesc poporu. V. pripeală 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

refren n. 1. vers ce revine la sfârșitul fiecării strofe; 2. fig. vorbă ce se repetă mereu (= fr. refrein).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)