REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ◊ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REFERÍRE s. f. faptul de a (se) referi. ♦ cu ~ la = referitor la... (< referi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi ◊ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
referire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul referi