RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *recipiendár, -ă s. (lat. recipiendus, care trebuĭe primit, d. recipere, a primi. V. rețetă). Rar. Persoană care trebuĭe să fie primită solemn într´o societate: discursu recipiendaruluĭ la Academie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
recipiendár (înv.) (-pi-en-) s. m., pl. recipiendáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită recipiendar m. cel primit solemn într’o societate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a