RECEPȚIÚNE s.f. v. recepție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*recepțiúne f. (lat. recéptio, -ónis. V. accepțiune, încep). Primire, luare în primire: recepțiunea uneĭ scrisorĭ, unuĭ edificiŭ. Modu de a primi: a face o bună recepțiune cuĭva. Primire de vizite cu ceremonial: ĭerĭ a fost recepțiune la curte. Ceremonia instalăriĭ într´o societate orĭ funcțiune: a pronunța un discurs de recepțiune la Academie. – Și -épție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
recepți(un)e f. 1. primire și modul de a primi pe cineva; 2. ceremonie prin care se face o primire solemnă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a