Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele receptiv:

RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RECEPTÍV, -Ă adj. Capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. ♦ Memorie receptivă = memorie care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus la anumite boli; plăpând. [< fr. réceptif].
Sursa: Dicționar de neologisme

RECEPTÍV, -Ă adj. 1. capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. 2. care învață, asimilează ușor. 3. care contractează ușor anumite boli (contagioase). (< fr. réceptif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*receptív, -ă adj. (lat. receptus, primit). Care primește (învață, ține minte) ușor. Med. Care se molipsește ușor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)