RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Re1- + cădea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RECĂDEÁ vb. I. intr. A cădea din nou. ♦ (Fig.) A reveni, a se întoarce din nou la ceva. [< re- + cădea].
Sursa: Dicționar de neologisme
recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzútSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)