REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; (rar) rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REBUSÍSTIC, -Ă adj. referitor la rebusuri, de rebus. (< it. rebussistico)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)