REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ♦ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REBARBATÍV, -Ă adj. Respingător, urât, aspru (la înfățișare). ♦ (Fig.) Cuvânt rebarbativ = cuvânt cu aspect urât, complet străin pentru o limbă. [< fr. rébarbatif].
Sursa: Dicționar de neologisme
REBARBATÍV, -Ă adj. 1. cu aspect respingător, urât; aspru; neplăcut. 2. (fig.) care se împotrivește la ceva, refractar. (< fr. rébarbatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rebarbativ a. aspru și respingător (la înfățișare).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)