Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele reactivitate:

REACTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ (Chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică. ♦ (Med.) Proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactivité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REACTIVITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. 2. Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ Proprietate a unui organism de a reacționa. [Cf. fr. réactivité].
Sursa: Dicționar de neologisme


REACTIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. 2. mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. 3. capacitate a unei particule materiale de a participa la o reacție chimică. 4. capacitate a organismului de a reacționa la stimuli din mediul intern sau extern. (< fr. réactivité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

reactivitáte (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivitắții
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REACTIVITÁTE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (FIZ.) Mărime ce caracterizează funcționarea unui reactor nuclear; are valoare nulă pentru regimul critic de funcționare, este pozitivă pentru regimul de intensificare a reacției de fisiune și negativă pentru regimul de încetinire a reacției. 2. (CHIM.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau al unui radical de a participa la o reacție chimică. 3. (BIOL.) Proprietate a unui organism de a răspunde într-un mod determinat la excitanții mediului. Particularitățile r. sunt determinate de caracterele ereditare și de cele dobândite în cursul dezvoltării individuale. R. patologică se caracterizează prin răspunsuri inadecvate, diferite cantitativ sau calitativ de cele normale (ex. hipersensibilitate, alergie, anafilaxie).
Sursa: Dicționar enciclopedic

REACTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ (Chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică. ♦ (Med.) Proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactivité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)