Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele rariță:

Rárița (Sirius) s. propriu f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită



RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ráriță (rárițe), s. f.1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ráriță, V. raliță.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ráriță (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriței; pl. rárițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rariță f. 1. plug fără rotile cu două cormene (servind la învelirea cuiburilor cu porumb); 2. constelațiunea lui Siriu: rarițele și luceafărul de ziua CR. [Serb. RALIȚA, plug mic].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

rărițá (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

rărita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul rărit

rărită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul rărit