RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din fr. raréfaction.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RAREFÁCȚIE s.f. Rarefiere. [Gen. -iei, var. rarefacțiune s.f. / cf. fr. raréfaction].
Sursa: Dicționar de neologisme
RAREFÁCȚIE s. f. rarefiere. (< fr. raréfaction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
rarefácție (rar) (-ți-e) s. f., art. rarefácția (-ți-a), g.-d. art. rarefácției; pl. rarefácții, art. rarefácțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RAREFÁCȚIE (‹ fr.) Scăderea densității sau a cantității locale a unei substanțe (ex. r. osoasă, caracteristică osteoporozei).Sursa: Dicționar enciclopedic RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din fr. raréfaction.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)