RAPORTÁRE, raportări, s. f. Faptul de a (se) raporta. – V. raporta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RAPORTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) raporta și rezultatul ei. [< raporta].
Sursa: Dicționar de neologisme
raportáre s. f., g.-d. art. raportắrii; pl. raportắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RAPORTÁRE, raportări, s. f. Faptul de a (se) raporta. – V. raporta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
raportare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul raporta