RẤPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rấpă s. f., g.-d. art. rấpei/rấpii; pl. rấpe/râpiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
râpă f. deal prăpăstios, coastă sau vale repede: prin râpi adânci zăpada de soare s’ascunde AL.; a da de râpă, a duce la prăpăd pe cineva. [Lat. RIPA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RẤPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rấpă s. f., g.-d. art. rấpei/rấpii; pl. rấpe/râpiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită râpă f. deal prăpăstios, coastă sau vale repede: prin râpi adânci zăpada de soare s’ascunde AL.; a da de râpă, a duce la prăpăd pe cineva. [Lat. RIPA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a