randeá, randéle, s.f. (reg.) răzătoare de gutui, de mere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
randeá f., pl. ele (cp. cu rindea). Răzuitoare de gutuĭ, de mere ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
RÂNDEÁ s. f. v. rindea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rândeà f. unealta dulgherului și a tâmplarului spre a netezi lemnul: a da la rândea. [Turc. RENDÈ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RÂNDEÁ s. f. v. rindea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
rândea - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul rândi