Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele rai:

RAI1 s. n. Loc plin de încântare și de fericire unde, potrivit credințelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden, cer2 (3). ♦ Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. – Din sl. raj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RAI2, raiuri, s. n. (Mar.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

rái (ráiuri), s. n.1. Paradis. – 2. Colac ce se dă de pomană la înmormîntări. – Megl. rai. Sl. (bg., sb., ceh., pol., rus.) raj (Miklosich, Slaw. Elem., 42).
Sursa: Dicționarul etimologic român

raĭ n., pl. urĭ (vsl. bg. rus. raĭ, sîrb. pol. raj). Paradis. Fig. Loc încîntător. S´a dus la raĭ (Ironic), a murit. Gură de raĭ, deschidere spre un loc șeș [!] cu pășune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!rai (paradis, roată) s. n., pl. ráiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RAI (presc. de la Radiotelevisione Italiana), societate pe acțiuni de interes național care gestionează serviciile de radioteleviziune (radiofonia TV – din 1954, și rețeaua de difuzare). Înființată în 1924, la Roma, sub denumirea de URI, și-a schimbat de mai multe ori denumirea.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RAI, San’yô (1781-1832), istoric și poet japonez. Autor al „Istoriei neoficiale a Japoniei”, operă reprezentativă pentru istoriografia sec. 19, care a cunoscut numeroase ediții. A anticipat căderea șogunatului Tokugawa.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RAI1, raiuri, s. n. 1. Paradis, eden. 2. Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. – Din sl. raj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RAI2, raiuri, s. n. (Nav.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

răí, răiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a se înrăi. 2. a slăbi, a tânji.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

Forme flexionare:

râi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul râie

răi - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul rău

răi - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul rău