RAG- Element prim de compunere savantă cu sensul de „fisură”. [< gr. rhagas].
Sursa: Dicționar de neologisme
rag, ras, a ráge v. intr. (lat. pop. rágere = ragire, a rage, a mugi; fr. raire și braire, a zbera [!] [măgaru], it. ragghiare). Strig, mugesc, vorbind de boĭ și vacĭ: bou rage, calu nechează. – Part. ras și cele-lalte forme trecute nu se întrebuințează. – Vechĭ (Dos.) și răgesc, a răgi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
rag - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul rage
rag - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul rage
rag - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul rage