RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radionavigation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RADIONAVIGÁȚIE s.f. Navigație care folosește mijloace radioelectrice pentru stabilirea orientării și a poziției geografice. [Gen. -iei. / cf. rus. radionavigațiia, fr. radionavigation].
Sursa: Dicționar de neologisme
RADIONAVIGÁȚIE s. f. navigație care folosește procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigație radio. (< fr. radionavigation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
radionavigáție (-di-o-, -ți-e) s. f., art. radionavigáția (-ți-a), g.-d. radionavigáții, art. radionavigáțieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RADIONAVIGÁȚIE (‹ fr.) s. f. Ramură a radiotehnicii care cuprinde aplicarea metodelor și mijloacelor radiotehnice la conducerea navelor, avioanelor ș.a. Sarcina principală a r. este alegerea coordonatelor geografice ale obiectului. Pentru împlinirea acestora de folosesc diferite aparate și sisteme de radionavigație (radiobusole, radiofaruri ș.a.).Sursa: Dicționar enciclopedic RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radionavigation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)