RADIOFONÍE s. f. Sistem special de transmitere și de recepționare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophonie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RADIOFONÍE s.f. Transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. ♦ Disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. [Gen. -iei. / cf. fr. radiophonie].
Sursa: Dicționar de neologisme
RADIOFONÍE s. f. 1. transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. 2. disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. (< fr. radiophonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
radiofoníe (-di-o-) s. f., art. radiofonía, g.-d. radiofoníi, art. radiofoníeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RADIOFONÍE (‹ fr.; {s} radio1- + gr. phone „sunet”) s. f. Transmisie și recepționare a mesajelor sonore prin unde radio fără a folosi fire conducătoare între postul de emisiune și cel de recepție.Sursa: Dicționar enciclopedic RADIOFONÍE s. f. Sistem special de transmitere și de recepționare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophonie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)