RADIOFÍZICĂ s. f. Disciplină care studiază producerea și propagarea undelor electromagnetice, influența stării atmosferei asupra acestora etc. constituind baza fizică a radiotehnicii. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophysique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RADIOFÍZICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază oscilațiile electromagnetice de înaltă frecvență, producerea și propagarea undelor radioelectrice etc. [Gen. -cii. / cf. fr. radiophysique].
Sursa: Dicționar de neologisme
RADIOFÍZICĂ s. f. ramură a fizicii care studiază tehnica emisiunii, propagării și recepției radioundelor. (< fr. radiophysique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
RADIOFIZÍCĂ (‹ radio- + fizică) s. f. Ramură a fizicii care studiază procesele legate de oscilațiile și undele electromagnetice din gama de frecvențe radio: excitația, propagarea, recepția undelor, schimbarea frecvenței lor, precum și interacțiunile care apar în aceste procese ale câmpurilor electrice și magnetice cu sarcinile electrice în vid și în substanțe. Metodele radiofizice de cercetare pătrund și în alte domenii (de ex. în optică); unele compartimente ale r. s-au separat în domenii aparte (de ex. radioastronomia, radiospectroscopia).Sursa: Dicționar enciclopedic radiofízică (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiofíziciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RADIOFIZÍCĂ s. f. Disciplină care studiază producerea și propagarea undelor electromagnetice, influența stării atmosferei asupra acestora etc. constituind baza fizică a radiotehnicii. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophysique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)