RADIOBALIZÁ, radiobalizez, vb. I. Tranz. A marca o rută aeriană cu radiobalize. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobaliser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RADIOBALIZÁ vb. I. tr. A echipa cu instalații de radiobalizaj. [Cf. fr. radiobaliser].
Sursa: Dicționar de neologisme
RADIOBALIZÁ vb. tr. a echipa cu instalații de radiobalizaj. (< fr. radiobaliser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
RADIOBALIZÁ, radiobalizez, vb. I. Tranz. A marca o rută aeriană cu radiobalze. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobaliser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RADIOBALÍZĂ, radiobalize, s. f. Aparat terestru de radionavigație care indică trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic, prin emiterea unor unde radioelectrice sau prin reflectarea unor unde radioelectrice recepționate; radiofar. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobalise.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RADIOBALÍZĂ s.f. Emițător de radio de mică putere, instalat la sol într-un anumit punct, ale cărui emisiuni, captate la bordul unui avion, îi permit acestuia să stabilească exact momentul trecerii deasupra acestui punct. [Cf. fr. radiobalise].
Sursa: Dicționar de neologisme
RADIOBALÍZĂ s. f. emițător radio2, instalat la sol sau pe o geamandură, ale cărei emisiuni, captate la nordul unei (aero)nave, permit radiogoniometrarea. (< fr. radiobalise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
radiobalíză (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiobalízei; pl. radiobalízeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RADIOBALÍZĂ, radiobalize, s. f. Aparat terestru de radionavigație care indică trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic, prin emiterea sau prin reflectarea unor unde radioelectrice recepționate; radiofar. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobalise.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)