Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele rațional:

RAȚIONÁL, -Ă, raționali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile și cerințele rațiunii; care poate fi conceput cu ajutorul rațiunii. ♦ (În filozofia raționalistă) Izvorât sau dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpănit, chibzuit, cu judecată, cu rațiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. 4. (Mat.; în sintagmele) Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare, pozitive și negative, precum și numărul zero, și care pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi. Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei. 5. (Fiz.; în sintagma) Mecanică rațională = mecanică teoretică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rationnel, lat. rationalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RAȚIONÁL, -Ă adj. 1. Potrivit rațiunii; logic; (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte. 2. Făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic. 3. (Mat.) Număr rațional = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție rațională = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. [Cf. fr. rationnel, it. razionale, lat. rationalis].
Sursa: Dicționar de neologisme

RAȚIONÁL, -Ă adj. 1. potrivit rațiunii; dedus prin raționament; logic. 2. (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte. 3. (și adv.) făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic. 4. (mat.) număr ~ = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție ~ă = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. (< fr. rationnel, lat. rationalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*raționál, -ă adj. (lat. rationalis). Dotat cu rațiune: omu e un animal rațional. Derivat din rațiune, conform rațiuniĭ: certitudine, metodă, deducțiune rațională. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil: cerere rațională. Dedus din rațiune (în opoz. cu experimental): mecanica rațională. Astr. Orizont rațional, mare cerc al sfereĭ cereștĭ al căruĭ plan e perpendicular pe verticala loculuĭ de observațiune. Mat. Număr rațional, număr al căruĭ raport cu unitatea se poate exprima pintr´un [!] număr. Cantitate algebrică rațională, aceĭa care nu conține indicațiunea nicĭ uneĭ rădăcinĭ de extras. Adv. În mod rațional: a vorbi rațional.
Sursa: Dicționaru limbii românești

raționál (-ți-o-) adj. m., pl. raționáli; f. raționálă, pl. raționále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rațional a. 1. ce nu se poate concepe decât prin rațiune; 2. fundat pe raționament: metodă rațională.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RAȚIONÁL, -Ă, raționali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile și cerințele rațiunii; care poate fi conceput cu ajutorul rațiunii. ♦ (în filozofia raționalistă) Izvorât sau dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpănit, chibzuit, cu judecată, cu rațiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. 4. (Mat.; în sintagmele) Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare, pozitive și negative, precum și numărul zero, și care pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi. Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei. 5. (Fiz.; în sintagma) Mecanică rațională = mecanică teoretică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rationnel, lat. rationalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)