Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele rătez:

RĂTÉZ, răteze, s. n. Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor. [Var.: răteáză s. f.] – Din ucr. retjaz, magh. retesz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



1) rătéz n., pl. e și urĭ (rut. rétĭaz, d. vsl. retenzĭ, lanț; ung. retez, zăvor). Mold. Clanță, o mică riglă de fer [!] care are un capăt fixat în ușă pintr´un [!] cuĭ, ĭar cel-alt [!] se rîdică [!] și se lasă pe clempuș, și așa se închide și se deschide ușa. Un mecanizm [!] pin [!] care teĭca moriĭ se poate rîdica orĭ scoborî. – La Dos. răteadz. Forma retez inuz. În Dor. rotez.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) rătéz v. tr. V. retez.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rătéz, -e, s.n. – 1. Încuietoare de oțel, sub formă de limbă, pentru uși, ferestre (Hotea 2006). 2. Lănțișor de metal prețios pe care îl poartă fetele la gât (Desești). – Din ucr. retjaz, magh. retesz (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

rătéz (pop.) s. n., pl. rătéze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RĂTÉZ, răteze, s. n. (Pop.) închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor. [Var.: răteáză s. f.] – Din ucr. retjaz, magh. retesz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ratez - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul rata

ratez - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul rata