RĂSCUMPĂRÁRE, răscumpărări, s. f. Faptul de a răscumpăra. – V. răscumpăra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
răscumpăráre f. Acțiunea de a saŭ de a te răscumpăra.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răscumpăráre s. f., g.-d. art. răscumpărắrii; pl. răscumpărắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită răscumpărare f. 1. acțiunea de a răscumpăra; 2. prețul de răscumpărare a unui captiv; 3. scăpare de păcate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂSCUMPĂRÁRE, răscumpărări, s. f. Faptul de a răscumpăra. – V. răscumpăra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
răscumpărare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul răscumpăra
