RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
răbufneálă f., pl. elĭ. Bufnitură violentă, izbitură de vînt: răbufnelile crivățuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răbufneálă s. f., g.-d. art. răbufnélii; pl. răbufnéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ◊ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 