RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *răŭvoitór, -oáre adj. (răŭ și voitor, după fr. malveillant și malévolus). Voitor de răŭ, care vrea rău altuĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răuvoitór (rău-vo-i-) adj. m., pl. răuvoitóri; f. sg. și pl. răuvoitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită răuvoitor a. care voiește răul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)