răsúr, răsúri, s.f. (pop.) măceș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
răsúr m. (d. răsură 1). Un fel de trandafir sălbatic mic care crește pe la marginile pădurilor și pin [!] poĭene (rosa púmila). V. rug și măceș [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
răsur m. Bot. măceș: nu este răsur să n’aibă cusur PANN. [Tras din răsură].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a