RĂSCOÁGE s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răscoáge f., pl. ogĭ (cp. cu bg. raskovniče, o plantă, hippocrépis comosa). Vest? O plantă erbacee cu florĭ marĭ purpuriĭ, rar albe, cu fructu capsular și cu semințele prevăzute c´un moț de perĭ mătăsoșĭ (epilóbium angustifólium). – Se numește și zburătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răscoáge (reg.) s. f., g.-d. art. răscoágeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită răscoage f. pl. plantă cu flori mari frumoase, roșii-purpurii, fructul e o capsulă patrunghiulară cu numeroase semințe (Epilobium angustifolium). [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂSCOÁGE s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)