Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele quaker:

QUÁKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste și austere întemeiate în sec. XVII și răspândite în Anglia și în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



QUAKER cuv. engl. (Pr.: cuéicăr) Adept al unei secte protestante, pacifiste și austere din Anglia, ai cărei membri, persecutați din cauza refuzului serviciului militar, au emigrat în mare parte în America, începând cu secolul al XVIII-lea.
Sursa: Dicționarul etimologic român

QUÁKER, -Ă s.m. și f. Membru al unei secte religioase protestante întemeiate în sec. XVII și răspândită în Anglia și în S.U.A. [Pron. cua-cher. / < engl., fr. quaker].
Sursa: Dicționar de neologisme

QUAKER, -Ă CUÉI-CĂR/ s. m. f. membru al unei secte religioase protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. (< engl., fr. quaker)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

QUAKER [cuéikər] (cuv. engl.) s. m. Adept al sectei protestante Societatea prietenilor, fundată la c. 1652 în Anglia de puritanul G. Fox; fiind persecutați, deoarece refuzau prestarea jurământului și a serviciului militar, mulți dintre ei au emigrat în America (Rhode Island și Pennysilvania). Q. propovăduiau întoarcerea la formele creștinismului primitiv, recunoscând doar „Biblia” și refuzând orice alte scrieri și ritualuri religioase. Pe plan moral-social, predicau egalitatea socială, pacifismul, viața simplă și confesiunea publică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*quáker m. (cŭaker, cuv. engl. care înseamnă „tremurător” și pe care Englejiĭ îl pronunță kŭekör). Membru al uneĭ secte religioase fundate pe la 1645 de cizmaru Gheorghe Fox și răspîndită azĭ pin [!] Anglia și Statele Unite. Fem. quakeră. – Quakeriĭ nu poartă arme, refuză să meargă la războĭ, zic tu la toată lumea și-s foarte oneștĭ și bunĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

quaker m. membru al unei secte religioase, fundată pela 1645 de cismarul George Fox, azi răspândită în Anglia și în Statele-Unite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)