păunà v. a fi mândru ca păunul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂÚNĂ, păune, s. f. (Rar) Păuniță. – Păun + suf. -ă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
păúnă (rar) s. f., g.-d. art. păúnei; pl. păúneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PĂÚNĂ, păune, s. f. (Rar) Păuniță. – Păun + suf. -ă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)