PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pătrățél s. n., pătrățeá / pătrățícă s. f., pl. pătrățele
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
pătrățél n., pl. e (d. pătrat). Patrat [!] mic desemnat [!] pe o stofă: haĭnă cu pătrățele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pătrățél (pă-tră-) s. n., pl. pătrățéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)