PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece prin..., a străbate, a străpunge, a răzbate, a penetra; a perfora, a găuri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la a se propaga prin spațiu, a se face auzit. ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta. 2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva; a se infiltra. ♦ Tranz. A umple; a îmbiba. 3. Tranz. A pune stăpânire, a cuprinde, a domina. ♦ Refl. A se lăsa sau a fi cuprins, copleșit, dominat. ♦ Fig. A mișca adânc; a emoționa, a impresiona; a tulbura. 4. Tranz. Fig. A izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă; a afla; a înțelege, a pricepe; a intui. ♦ Refl. A cunoaște, a afla; p. ext. a se convinge. – Lat. pertundere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pătrúnde (pătrúnd, pătrúns), vb. – 1. A intra, a se băga. – 2. A străbate, a străpunge. – 3. A găuri, a înțepa. – 4. A-și face loc, a-și croi drum, a se face cunoscut. – 5. A scruta, a descoperi. – 6. A impresiona. – Mr. pitrundu, pitrumșu, pitrundere. Lat. pertundĕre (Pușcariu 1290; Candrea-Dens., 1362; REW 6435), cf. it. pertugio „gaură strîmtă”, logud. pertungere „a găuri” (Wagner 112). După părerea abandonată a lui Diez, Gramm., I, 444, din lat. pertrudĕre, cu n ca în mărunt, cărunt. – Der. pătrunzător, adj. (penetrant; perspicace); nepătruns, adj. (impenetrabil).Sursa: Dicționarul etimologic român
pătrúnde (a ~) (pă-trun-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătrúnd, 2 sg. pătrúnzi, 1 pl. pătrúndem, perf. s. 1 sg. pătrunséi, 1 pl. pătrúnserăm; conj. prez. 3 să pătrúndă; imper. 2 sg. pătrúnde; ger. pătrunzấnd; part. pătrúnsSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pătrunde v. (activ) 1. a trece dela un capăt la altul: uleiul pătrunde hârtia; 2. a intra adânc, a se strecura: frigul pătrunde oasele; 3. fig. a se răspândi departe: instrucțiunea pătrunde în toate clasele societății; 4. a ajunge să cunoască, a înțelege: a pătrunde un secret; 5. a mișca profund: nenorocirea lui mi-a pătruns inima. ║ (reciproc) 1. a intra unul într’altul: a se pătrunde; 2. fig. a-și umplea mintea, sufletul: a se pătrunde de datoriile sale; 3. a se convinge: s’a pătruns că graba strică treaba CAR. [Lat. PERTUNDERE, a găuri].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III. 1. Intranz. A intra (cu greu) undeva, a străbate, a răzbate. ♦ Tranz. A străpunge, a perfora. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la..., a se propaga prin spațiu, a se face auzit. ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta. 2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva; a se infiltra. ♦ Tranz. A umple; a îmbiba. 3. Tranz. A pune stăpânire, a cuprinde, a domina. 4 Refl. A se lăsa sau a fi cuprins, copleșit, dominat. ♦ Fig. A mișca adânc; a emoționa, a impresiona; a tulbura. 4. Tranz. Fig. A izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă; a afla; a înțelege, a pricepe; a intui. ♦ Refl. A cunoaște, a afla; p. ext. a se convinge. – Lat. pertundere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)