PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat. 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PATRÍȚĂ s.f. Piesă componentă a unei matrițe care apasă asupra materialului. [< germ. Patrize, rus. patrița].
Sursa: Dicționar de neologisme
PATRÍȚĂ s. f. piesă componentă a unei matrițe care apasă materialul. (< germ. Patrize)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
patríță (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patríței; pl. patríțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat. 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) pătríță s.f. (reg.) pătrime.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme