PĂSUIÁLĂ, păsuieli, s. f. Păsuire1. [Pr.: -su-ia-] – Păsui1 + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a păsuiálă s.f. (pop.) 1. răbdare, amânare de plată, păsuire, răgaz, răzbun. 2. întârziere, încetineală (a unui fenomen).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
păsuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a păsui.
Sursa: Dicționaru limbii românești
păsuiálă s. f., g.-d. art. păsuiélii; pl. păsuiéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PĂSUIÁLĂ, păsuieli, s. f. Păsuire1. [Pr.: -su-ia-] – Păsui1 + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)