PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoțesc. – Păstor + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) păstorésc, -eáscă adj. (d. păstor). Cĭobănesc, pastoral.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) păstorésc v. intr. (d. păstor). Funcționez ca păstor: mulțĭ anĭ a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc: episcopu păstorește biserica.
Sursa: Dicționaru limbii românești
păstorésc adj. m., f. păstoreáscă; pl. m. și f. păstoréștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită păstoresc a. pastoral.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoțesc. – Păstor + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
păstoresc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul păstori
păstoresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul păstori
păstoresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul păstori