PĂSCĂTOÁRE, păscători, s. f. (Pop.) Pășune. – Paște1 + suf. -ătoare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a păscătoáre f., pl. orĭ. Loc de păscut. Cp. cu scăldătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
păscătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. păscătórii; pl. păscătóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PĂSCĂTOÁRE, păscători, s. f. (Pop.) Pășune. – Paște1 + suf. -ătoare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)