PARASTÁS, parastase, s. n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morți; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [Var.: (reg.) părăstás s. n.] – Din sl. parastasŭ, ngr. parástasis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a parastás (parastáse), s. n. – Recviem, slujbă pentru morți. Mgr. παράστασις, parțial prin intermediul sl. parastasĭ (Cihac, II, 683; Vasmer, Gr., 111).Sursa: Dicționarul etimologic român
parastás n., pl. e (vsl. parastasĭ, bg. sîrb. -as, d. mgr. parástasis, reprezentare, prezență. V. epi-stat, icono-stas). Serviciŭ divin în amintirea unuĭ mort (de ordinar la 3 și la 9 zile, la 6 săptămînĭ, la 3, la 6 și la 9 lunĭ și în fine la 7 anĭ, apoĭ la alte date).
Sursa: Dicționaru limbii românești
PARASTÁS (‹ sl.) s. n. (în cultul creștin) Slujbă religioasă pentru pomenirea celor morți care se face la 3, 9, 21 și 40 zile, la 3, 6 și 9 luni de la înmormântare, apoi în fiecare an până la al șaptelea și la care asistă rude, prieteni, cunoscuți ai celor decedați; praznicul făcut după această slujbă. ♦ Colac care se împarte preotului și persoanelor care participă la slujba de pomenire.Sursa: Dicționar enciclopedic parastás, -e, s.n. – (rel.) Recviem, slujbă religioasă pentru pomenirea celor morți: „În seara a treia, înainte de înmormântare, se face o servire religioasă din partea preotului, numită parastas” (Bârlea 1924 II: 472). – Din sl. parastasŭ.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
parastás s. n., pl. parastáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită parastas n. slujbă pentru odihna sufletului: soroacele morților se fac la 3 sau la 9 zile după moarte, la 3 săptămâni, la 3, 6 ori 9 luni și după un an împlinit. [De origină slavo-greacă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARASTÁS, parastase, s. n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morți; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [Var.: (reg.) părăstás s. n.] – Din sl. parastasŭ, ngr. parástasis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)