PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr2; p. gener. a (se) bate. 2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul2 de pe pieile crude; a depila. – Păr2 + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
părui, păruiesc I. v. t. a bate II. v. r. a se bateSursa: Dicționar de argou al limbii române păruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiésc, imperf. 3 sg. păruiá; conj. prez. 3 să păruiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită păruì v. 1. a trage de păr, a smulge părul; 2. a se lua de păr, a se încăiera.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr2; p. gener; a (se) bate. 2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul2 de pe pieile crude; a depila. – Păr2 + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV. Tranz. (înv. și reg.) A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
părui - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana I, singular - pentru cuvantul părea