PĂRINȚÍE, părinții, s. f. (Rar) Calitatea de tată, de părinte (2); părințenie. ◊ Loc. adv. Cu părinție = părintește. – Părinte + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a părințíe și -íme f. Dos. Patrie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
părințíe (rar) s. f., art. părințía, g.-d. părințíi, art. părințíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PĂRINȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de tată, de părinte (2); părințenie. ◊ Loc. adv. Cu părinție = părintește. – Părinte + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)