papalúdă, papalúde, s.f. (reg.) 1. rândunică de noapte; caprimulg, strigă, văcăraș. 2. lipitoare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PAPALÚDĂ, papalude, s. f. v. în DLRM: PAPALÚGĂ s. f. 1. Termen cu care se denumește o femeie urâtă, înaltă și slabă. 2. (În superstiții) Stafie, arătare. – Din papaludă + paparugă.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
papalúdă f., pl. e (rudă cu paparudă și păpălugă). Lipitoare (rîndunică de noapte).
Sursa: Dicționaru limbii românești
papaludă f. Zool. caprimulg. [Lit. sperietoare: v. papaluga].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂPĂLÚDĂ, păpălude, s. f. Pasăre de culoare cenușie, cu corpul lunguieț, cu aripi lungi, înguste și ascuțite, cu gâtul scurt și cu ciocul mic (Caprimulgus europaeus). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a păpălúdă și -úgă, V. paparudă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
păpălúdă s. f., g.-d. art. păpălúdei; pl. păpălúdeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PĂPĂLÚDĂ, păpălude, s. f. Pasăre de culoare cenușie, cu corpul lunguieț, cu aripi lungi, înguste și ascuțite, cu gâtul scurt și cu ciocul mic (Caprimulgas europaeus). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)