PAPÚC1, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fără călcâi), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PAPÚC2 s. m. v. papucă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
papúc (papúci), s. m. – Pantof ușor (de casă), cipic. – Mr., megl. păpuță. Tc. papuç, din per. papuš (Eguilaz 328; Roesler 601; Șeineanu, II, 282; Lokotsch 1625), cf. ngr. παπούτσι, fr. babouche, it. babuccia, sp. babucha. Rezultatul normal ar fi *papuci; sing. actual a fost reconstituit după pl. (Byck-Graur, BL, I, 23). – Der. papucar, s. m. (cizmar, producător și vînzător de papuci); papucărie, s. f. (meseria papucarului; atelier și magazin de papuci); papugiu, s. m. (cizmar, potlogar, pișicher), din tc. papuci, nume de servitor care se îngrijea de pantofii lăsați la intrarea într-o casă, de unde evoluția semantică, cf. ngr. παπουτσής; papugerie, s. f. (potlogărie, înșelătorie).Sursa: Dicționarul etimologic român papúc m. (turc. papuç, papuğ, pabuğ, ar. babuš, d. pers. pâpuš, compus din pa, picĭor, și puš, acopere [!]; ngr. papútzi, sîrb. papuca, ung. papucs; sp. babucha, fr. babouches. Sing. rom. s´a format din pl., ca și copac ș. a.). Vechĭ. Pantof. Azĭ. Pantof fără toc saŭ cu tocul foarte scund și care acoperă numaĭ vîrfu picĭoruluĭ. (Se poartă, de obiceĭ, în casă, ĭar femeile din popor umblă în papucĭ și pe stradă). A o lua la papuc, a-țĭ lua tălpășița, a pleca, a porni, a o șterge, a fugi de undeva. (Cp. cu a spăla putina). A da cuĭva papuciĭ, a-ĭ spune să plece, a-ĭ da răvaș de drum, a-ĭ da pașaport, a-l alunga. E un timp pe care poțĭ ĭeși în papucĭ galbenĭ, e un timp cînd noroĭu s´a uscat și poțĭ ĭeși fără să te murdăreștĭ. (Odinioară, pe timp răŭ, peste papuciĭ obișnuițĭ, se purtaŭ altĭ papucĭ, de marochin galben, numiți „imineĭ1”. Astăzĭ, pin [!] uĭtare, vorba se întrebuințează invers. Șăin. Infl. Or. 201). Chef cu papucĭ, chef (beție) la care se bea din papuciĭ (pantofiĭ) damelor, chef de dame. A fi supt [!] papuc, a ști de frica nevesteĭ (pin aluz. la ceĭ ce odinioară, în semn de omagiŭ, beaŭ din papuciĭ femeilor). Papucu doamneĭ, o plantă orchidee care seamănă a papuc (cypripédium calcéolus), deosebit de conduru doamneĭ. Armata luĭ Papuc, armată ridiculă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
papúc s. m., pl. papúciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită papuc m. 1. încălțăminte ușoară și comodă de purtat în casă: a o lua la papuc, fam. a o șterge; 2. Bot. Mold. papucu-Doamnei, conduru-Doamnei; 3. bașlic. [Turc. PAPUČ, lit. ceeace acopere piciorul: papuc e abstras din pl. papuci].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PAPÚC1, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fară toc), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PAPÚC2 s. m. v. papucă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PĂPÚC s. m. v. papuc1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PĂPÚC s. m. v. papuc1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)