PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. – Păli1 + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pălitúră f., pl. ĭ. Rezultatu păliriĭ. Modu de a păli. Vechĭ. Pălicĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pălitúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pălitúrii; pl. pălitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pălitură f. efectul pălirii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. – Păli1 + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)