PĂIOÁRĂ, păioare, s. f. (Reg.) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. [Pr.: pă-ioa-] – Lat. palliola.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a păioáră (păioáre), s. f. – Giulgiu, văl cu care se acoperă fața morților. Lat. palliǒla (Pușcariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 79.Sursa: Dicționarul etimologic român
păĭoáră (oa dift.) f., pl. e (lat. palliola, pl. [considerat ca f. sing.], d. palliolum, dim. d. pallium, manta, gĭulgĭ, macat. V. paliez). Est. Nord. Văl, hobot.
Sursa: Dicționaru limbii românești
păioáră, -e, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea 1924). – Lat. palliola.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
păioáră (reg.) (-ioa-) s. f., g.-d. art. păioárei; pl. păioáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită păioară f. Buc. văl: (Domnița) la fereastră sárată pe obraz cu păioară POP. [Lat. PALLIOLA, mântăluță].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂIOÁRĂ, păioare, s. f. (Reg.) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. [Pr.: pă-ioa-] – Lat. palliola.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)